Pregatiri...

Suntem pe ultima suta de metri. Scoala si gradinita s-au incheiat, curatenia e aproape gata, cadourile sunt cumparate sau confectionate, ce mai ramane de facut? Cozonacii si sarmalele, apoi ne putem aseza linistiti sa asteptam venirea mosului, intrebandu-ne daca am fost suficient de cuminti si buni incat sa meritam.

La scoala fiului meu a avut loc saptamana trecuta un targ de Craciun. Lacika m-a rugat sa-i fac cateva lucrusoare ca sa aiba ce vinde :).


Un cosulet cu bomboane. Acum am observat ca n-am fotografiat si tablouasul pe care l-am facut... :(


Cumparaturi... :) Aceste ornamente sunt facute de copii mai mari, din ghips.

Tot la scoala, am avut serbare:


Copiii din clasa a doua. Ne-au cantat colinde si ne-au urat. O bucurie!

Si pentru ca doamnei invatatoare i-a placut cosuletul de la targ, i-am facut aceste cadouri:


Multumesc, Sanda, pentru panelul cu Mosul! :) Scuzati calitatea fotografiilor, sunt facute in fuga.

Ce a mai ramas?
Cand avea Lacika 2-3 anisori si era singur, favoritul tuturor, ne-am dat seama ca avem prea multe jucarii si atunci ne-am format o obisnuinta care pot spune ca a devenit traditie deja. Inainte de sarbatori, daca tot facem curatenie, facem si o triere a jucariilor. Alegem jucariile bune dar nefolosite si facem astfel o bucurie acolo unde trebuie...


Aceasta este "recolta" din acest an, jucarii aproape noi(unele chiar nefolosite!). Anul acesta le-a dus sotul impreuna cu prietenii lui din clubul "off road", alaturi de alte cadouri, sus, in satele uitate de lume si civilizatie din varful muntilor. Sper sa se bucure copilasii de ele, noi cu siguranta ne-am bucurat la gandul ca putem aduce un zambet.

V-am povestit deja? La noi nu vine Mos Craciun. La noi vine Ingerasul si aduce pomul si cadourile in seara de Ajun.
Dar cum asa ceva nu se poate ascunde, baietii au primit deja un mic cadou. Cate o pernita moale cu omuleti care sa-i inveseleasca.


Va urez tuturor SARBATORI FERICITE, pace si bucurie in suflet !

KELLEMES KARÁCSONYI ÜNNEPEKET kivánok mindenkinek, békében es boldogságban !

I wish you love,peace and joy and a MERRY CHRISTMAS !


........

I'm back! I'm baaaack!!

Gata, e timpul sa ma ocup un pic si de blogul meu, inainte sa ma dati disparuta...

Eeiii, povestea incepe de cand mi-am cumparat piciorusul pentru free motion... Masina mea nu se impaca deloc cu mine cand ii tot trag materialul incolo-si-ncoace sub ac. Ma chinui de ma trec toate apele si tot degeaba, merge numai cand are chef. In rest se fac bucle pe spate...:(
Dar tot incercand am facut ceva ce seamana a miniquilt.


Mda, nu radeti, atata pot. Mai am de exersat. :)

Mai tine cineva minte din anii '80 sacosele acelea ''moderne'' din fas, care aveau un toc din piele artificiala in care ascundeai sacosa cand nu o foloseai? Cand am vazut acest tutorial, de ele mi-am adus aminte. Si cum eu urasc sa cumpar sacose de nylon, m-am gandit ca acum e momentul. Si iata ce a iesit:

"Quiltuletul" l-am cusut de sacosa numai in partile laterale si jos, astfel ca are si rol de buzunar la nevoie.
Si inchis:

Numai bine incape in buzunar sau in geanta.


Probabil ca nu voi spune nimic nou sau poate ca nici nu se va intelege bine, dar am facut cateva fotografii in timp ce am cusut sacosa propriu-zisa, asa ca le postez aici, poate vor fi de ajutor cuiva..
Ca si la genti, imi place ca sacosa sa aiba o forma, de aceea m-am gandit la o modalitate de a forma fundul dreptunghic dar sa nu ramana margini la vedere si nici "binding" sa nu trebuiasaca sa folosesc.
Deci:


Dupa ce am taiat din panza deasa de in dreptunghiul initial ( 90cmx45cm) si i-am atasat quiltuetul-buzunar/toc, am impaturit dreptunghiul in doua, fata peste fata. La 3 cm de partea cu indoitura, am infipt cate un ac in ambele parti.


Acum am indoit din nou dreptunghiul, de aceasta data spate pe spate, pana la cele doua ace din cele doua parti. Se vede ca pliul acela de 3 cm a ramas inauntru. Am cusut de-alungul celor doua parti laterale, cam la 5 mm de margine. Apoi, bineinteles, am intors sacosa formata iarasi pe dos. :)


Pe o parte se vede pliul, ...


... pe cealalta, nu.



Si am mai cusut odata, la 7mm de margine. Astfel, marginea materialului a ramas intre cele doua cusaturi, iar sacosa mea va fi mai trainica (... sper!...)


Am intors din nou sacosa pe fata (pentru ultima oara:)), coltul este deja format, dar pentru a-si pastra forma l-am cusut cam la 1 mm de margine...


...sau, ma rog, la cat am reusit... :))


Si gata, mi-a iesit! Am si coltul format si nu mi-au ramas nici marginile materialului la vedere.
In concluzie, e important pliul acela de la inceput ( cu cat e mai mare, cu atat va fi mai lat fundul sacosei), apoi am cusut marginile laterale de cate doua ori si am fost atenta la plasarea pliului.

Si acum, daca am obosit ( nu foarte tare :P ) si daca tot avem in ce cara merele, ni se cuvine un desert gustos: placinta cu mere.



Nu spun maine, ca poate iar nu-mi ajunge timpul, dar voi reveni cu decoratiunile de Craciun pe care le-am facut pentru fiul meu si ce imi mai vine in minte, caci am lipsit cam multisor.

Trick or treat !

Cine e cel care ne bantuie, oare? Sper sa aflam in curand...

Bucurii si surprize

Uneori ma intristeaza toamna. Alteori, pur si simplu ma uimeste...

Zilele trecute am primit un colet neasteptat de la Mariana, prietena mea de pe Peticelul. Baietii au fost tare incantati cand au primit cate un mar pentru pijamalutele lor.


Am primit si acest ATC. Este primul pe care il vad "pe viu" si pot sa spun ca este minunat, pur si simpu aparatul de fotografiat nu a putut surprinde realitatea decat pe jumatate. Multumim, Mariana!


Se intampla lucruri pe la noi, bucurii si tristeti mici sau mari. Lui Peter nu-i place nici acum sa mearga la gradinita dar odata ajuns si daca trece hopul despartirii, atunci se acomodeaza. Aici, mandru, la guler cu primul lui punct rosu.
Intre timp si brunetica si-a primit garderoba si zestrea si a plecat la noua ei prietena.

Cat despre micile placeri ( mai mult sau mai putin vinovate :)) , iata un desert usor pentru o dupa amiaza frumoasa de toamna: mere si pere coapte, cu putina scortisoara si orez cu lapte, cu un mot de gem de piersici...

Cadouri

Ce se ascunde in aceste genti? Pai, sa vedem...


Doua domnisoare, una blonda si alta bruneta. Numai una dintre ele are deocamdata garderoba completa, dar si-au impartit frateste hainutele pentru sedinta foto.


In gentuta rosie dispun de tot comfortul: pat cu pernita moale, plapumioara-buzunar si "dulapioare" cu incuietori din nasturi. :)


Si cum toate domnisoarele respectabile au lenjerie cu dantela....


...si macar o rochita inflorata...


Inca un pic si e gata de intalnirea cu noua prietena, in noua ei casa.


Iar aceasta este prima mea Sunbonet Sue. La partea cu aplicatiile imi dau seama ca mai am de lucrat :(

Ideea si modelul, in mare parte, provin de pe acest blog. Deci, merci, Mideco!



Dar aceasta ce ar putea fi?


Da, este o noua geanta care si-a gasit si ea deja noua stapana. Sper sa-i placa.

Am primit un premiu

Zilele trecute am primit un premiu de la Kata. Ma simt mai mult decat onorata, mai ales ca in ultima vreme nu pot sa ma laud cu prea multe in materie de lucru de mana.
Iti multumesc deci, Kati pentru aceasta onoare si incerc sa ma supun si eu, la randul meu, regulilor si obligatiilor ce decurg din primirea premiului :
1.Afişez logoul premiului.
2.Arăt prin link blogul care m-a nominalizat.
3.Nominalizez 5 bloguri,pun linkurile.
4.Le las mesage pe blogurile lor.
5.Afişez regurile

Sper ca nu se supara nimeni pe mine, dar eu sunt incapabila sa aleg. Cunosc nenumarate bloguri frumoase cu lucrari deosebite, care constituie atat o sursa de inspiratie cat si una de continua uimire si delectare. Insa cele mai dragi si pe care le apreciez cel mai mult, sunt creatiile prietenelor mele reunite in grupul Peticelul International si al caror blog comun este Peticelul romanesc. Fetelor, dragele mele prietene, eu va acord tuturor acest premiu.

Asaaaa....
Iar am fost neserioasa! Mi-a trebuit aproape o luna ca sa ajung sa va arat fotografiile promise, cu gentuta din panza de in.

Ei, acum stiu sa-i pun si fermoar, ceea ce este foarte bine pentru ca nu mai trebuie sa fiu mereu atenta sa nu pierd ceva.


Initial am vrut sa aplic cateva margele pe florile acestea dar am apucat sa o port asa cum e.

El este Peter care mi-a fost asistent cand am facut fotografiile cu geanta. .... Asistent in sensul ca trebuia sa fiu foarte atenta, pana sa fac click isi si baga o manuta sau un piciorus in cadru :) .

Si acum sa va arat ce am descoperit pitit bine pe fundul dulapului mamei mele.

Tin minte cand a cumparat acest material, in urma cu aproximativ ... 20 de ani... Eram in vacanta la Oradea si cred ca mama a fost atrasa de coloritul, designul si exuberanta iesite din comun pentru acele vremuri, astfel incat l-a cumparat doar asa, fara un scop anume. L-am gasit acum, uitat de vreme si m-am bucurat tare mult. Taieturi din ziare straine si reclame, toate pe un material cam subtirel, aproape ca vezi prin el. Am deja cateva idei in legatura cu ce as putea face din el. Fiul meu ar vrea o geanta dar e prea fistichiu si prea rosu pentru un baietel. Vom vedea...

Odata ce m-am pornit...

Pana acum nu am stiut cat de mult imi plac gentile. De fapt, nici posete nu prea mi-a placut sa port niciodata. Acum parca m-a lovit ceva. Fix in moalele capului! :)) As vrea cate o geanta la fiecare ocazie, la fiecare hainuta.

Iata o geanta de plaja:
E din panza deasa de in, e maaaare si incapatoare, iar inauntru are nelipsitele buzunare.


Gata! Mai am o poseta in lucru, am plecat sa mai mesteresc. :)) Revin maine, poate, sa v-o arat.