M-am jucat cu culorile. Ce a iesit se vede in fotografiile de mai jos. Dar ceea ce nu se vede este bucuria si placerea pe care mi-au pricinuit-o aceste bucati de carpa. Cel mai mult mi-au placut momentele in care desfaceam materialul si efectiv aveam emotii: oare ce va fi? Oare va fi bine?



Din acestea doua am si facut repede ceva...

Pentru ca nu stiam cum va fi in final, nu m-am complicat prea tare, asa ca am aplicat la urma cerculetele cu mana.

Modelul este din cartea Lisei Bergene. Ii multumesc inca o data lui
Kati pentru ca mi-a imprumutat-o.
Doresc tuturor copiilor si celor care in suflet mai sunt un pic copii, o zi minunata!