Saturday, December 15, 2007

Padurea neagra

Asa!..... Sa revenim la lucruri dulci...
Pentru ca spuneam ca acesta este tortul, ba nu!, chiar desertul meu preferat, m-am gandit sa trec aici reteta mea.
Ingrediente pentru blat:
-8 oua;
-200 g zahar;
-doua linguri de margarina (eu prefer Rama);
-150 g faina
-50 g cacao
-50 g amidon (eu pun de obicei un plic de budinca de cacao in loc)
-un plic praf de copt.

Ingrediente pentru crema:
-un compot mare de visine fara samburi (sau chiar doua!);
-3 lingurite bune de amidon (iarasi trisez si pun budinca de vanilie in loc, cresc cantitatea in functie de cantitatea de compot folosita);
-2-3 linguri lichior de cirese (eu "uit" de ele, ca sa manance si copiii);
-500 g (sau mai mult ) frisca ;
-2-3 linguri de zahar pudra, daca frisca nu este indulcita;
-intaritor pentru frisca-optional;
-ciocolata rasa.

Galbenusurile, impreuna cu zaharul si 8 linguri de apa calda, le bat pana rezulta o compozitie cremoasa-spumoasa. Torn in fir subtire margarina topita, amestecand in continuare. Bat albusurile bine-bine si le incorporez in crema de galbenusuri. Amestec separat faina, pudra de cacao, budinca de ciocolata si praful de copt apoi presar totul peste compozitia de oua si incoporez usurel sa nu se lase . Transfer aluatul intr-o forma de tort tapetata cu hartie de copt si dau la cuptor la foc potrivit pentru circa 30 de minute. Verific cu o scobitoare si las la racit.
Iata ce a iesit:
Tai blatul in trei pe orizontala, cu o ata. De ce? Pentru ca astfel iese blatul perfect neted si nu se fac firimituri. Fac un "sant" mic cu un cutit ascutit de jur imprejur, asez ata in aceasta taietura, intersectez in fata cele doua capete ca si cum as vrea sa le leg si trag de ele. Rezultatul: trei blaturi perfecte:

Pentru crema separ visinele de zeama. Mie imi place cu multe visine, de aceea pun de obicei mai mult de un compot. Nu si la tortul pe care l-am fotografiat. :)) Pun deoparte 16 visine frumoase, pentru ornat.
Masor 3 dl de zeama din compot , amestec praful de budinca cu 2-3 linguri de zeama si pun restul sucului pe foc. Daca folosesc mai mult compot, cresc proportional si cantitatea de budinca/amidon folosita. Cand fierbe adaug budinca si las pana se ingroasa. Iau de pe foc si adaug visinele. Gust si, daca mi se pare crema prea acrisoara(depinde si de felul compotului folosit), mai pun repede un pic de zahar. Bat frisca impreuna cu intaritorul si zaharul (daca e nevoie). Mie imi ajunge 500 ml de frisca.
Asez primul blat la loc, in inelul formei de tort, stropesc cu suc din compot si cu lichior (daca folosesc), intind deasupra jumatate din crema si o treime din frisca, pun al doilea blat, stropesc, pun restul cremei, a doua treime de frisca, pun si al treilea blat si-l stropesc si pe acesta cu suc. Pun totul la frigider pentru cateva ore sau in congelator pentru cca 45 minute, cand nu mai are lumea rabdare :)).
Ornez cu restul de frisca, fac de jur imprejur gramajoare pe care asez visinele lasate deoparte si presar ciocolata. Eu rad fulgi dintr-un baton de ciocolata cu ajutorul unui cutit de curatat legume.
E bine sa mai stea un pic la frigider, dar de obicei asta nu se mai poate intampla, caci nu mai rezista nimeni :)).

Acest tort este foarte cunoscut in toata lumea. La noi se vinde la cofetarii sub numele frantuzesc "Foret noire". Se pare insa ca s-a raspandit la inceput in Germania prin anii 1930. Exista mai multe teorii in ceea ce priveste originile si denumirea, mie insa, imi place cel mai mult cea potrivit careia tortul aminteste de portul traditional al femeilor din regiunea Padurea neagra.

Friday, December 14, 2007

Fetrul verde

Iata padurea mea de brazi... Upps! Cred ca un vreun urias si-a pierdut pantofii...
Aceste ornamente le-am confectionat pentru fiul meu, care le-a vandut la targul de Craciun organizat la scoala lor. Cu banii obtinuti din vanzari :) vor organiza o petrecere de sfarsit de an. Va fi un "party" pe cinste la clasa intai! ...
Multumiri Jenny B pentru modelul de papucei.

Am facut aceasta fotografie azi dimineata, de la fereastra. Soare stralucitor si ger naprasnic...
Iar acesta.... Ah! Acesta!... Este desertul meu preferat. Simplu si incredibil de bun : tort "Padurea neagra".

Thursday, December 6, 2007

Surpriza din noiembrie

In luna noiembrie am facut un schimb de surprize cu membrele Peticelului. Pe langa faptul ca am primit o multime de lucrusoare minunate, am impresia ca le-am avut un pic langa mine pe expeditoare si am primit cate o mica lectie de finete si bun gust de la fiecare in parte.
Iata micile comori ce se ascundeau in plicuri, in ordinea sosirii lor :


Ela













Ena













Adina
















Ioana














Sanda














Smaranda














Elena













Dora













Nathalie













Teodora













Viviana













Daniela

Saturday, December 1, 2007

Ura! Zapada...


Anul acesta iarna a venit la noi foarte repede. De cateva zile ninge in reprize si s-a asternut deja un strat serios. Aseara am iesit cu saniuta pe ulite spre bucuria lui Lacika, care abia astepta iarna - e un mare iubitor al sporturilor de iarna si spre surpriza si incantarea totala a lui Peter, care inca nu-si da seama ce-i cu vata asta alba si frumoasa dar atat de rece...

Sunday, November 18, 2007

Un cadou rapid

Ce cadou cumperi unei tinere doamne la cea de-a 30-a zi de nastere? Am colindat eu prin tot orasul si am si cumparat un vas caruia i s-a facut reclama de zici ca gateste din nimic :)) , dar parca tot nu am fost multumita: parca e prea impersonal si prea o trimite la bucatarie(nu ca nu i-ar place...). Am stat si m-am gandit si m-am socotit si iata care a fost rezultatul:Am scotocit printre "bookmark"-urile mele si am gasit acest tutorial pentru cosuletul care in realitate e mai adanc decat pare in poza.










Sunt tare incantata de produsul final si pentru ca am mania cosuletelor si a cutiutelor, stiu precis ca voi mai face o gramada.Ma gandesc deja si la variatiuni in ce priveste modelul si forma.
Aaaaa! A fost interesant de facut sablonul, pentru ca am stat si m-am gandit cum se face hexagonul (ce de mult a fost liceul!...) . Dar pana la urma am reusit. Am facut mai multe sabloane de diverse marimi, acesta mi s-a parut cel mai potrivit. Data viitoare am sa incerc sa fac hexagonul din mijloc (fundul) un pic mai mare, sa vad cum iese. Oricum, cosuletul are si asa o stabilitate si o tinuta super.

Si pentru ca de mult vroiam sa incerc si aceste lucrusoare, iata am facut un set care se potriveste cu cosuletul.

Cred ca am sa mai fac si din acestea, vor fi cadouase perfecte de Mos Nicolae :) si vor arata minunat pe masa, de sarbatori.

Gata, ma duc sa ma pregatesc, plecam la party. Abia astept sa vad daca ii vor place sarbatoritei cadourile! :)

Sunday, November 11, 2007

Home Sweet Home

Prietena mea s-a hotarat in sfarsit sa se mute din casa parinteasca, iar eu i-am facut un cadou de casa noua . Imi plac tare mult casutele in quilturi si in broderii, astfel ca acum a fost momentul sa fac prima mea casuta :) .
Fondul este un fel de fetru (asa mi s-a spus la magazin) pe tesatura, iar casuta, blocul, garduletul si copacul sunt din stofa. Agatatorile sunt fixate cu margelute din lemn, textul l-am scris absolut "liber", iar in partea de jos sunt doua buzunarase pentru chei, pentru scrisori sau ce mai vrea ea sa tina la indemana.
Abia astept sa i-l fac cadou.

Monday, October 15, 2007

Acestia suntem...

Mi se pare drept sa spun de la bun inceput cine sunt. Sunt o mamica :). Abia apoi sunt o femeie, sunt o persoana careia ii place sa viseze si careia ii place cel mai mult sa se afunde in lucru si sa migaleasca lucrusoare.
Si pentru a ne cunoaste, ce alte poze mai frumoase decat cele facute in acest weekend, unde altundeva decat unde ne simtim cel mai bine: in excursie la munte ...
Am fost intr-un loc care poate parea ireal in secolul 21. Varsag, o comuna, in varf de munte, intinsa pe o suprafata imensa, cu case la cate o jumatate de zi de mers departare, fara electricitate, dar intr-un peisaj care iti taie rasuflarea, o impletire de vechi si modern care te nauceste.
O cunoscuta cascada in zona, "Csórgókő" - piatra care curge.



Si cum spuneam, curent electric, ioc, dar exista gard electric, cu baterie solara si vacute de import... :)

Peisajul da gustul mancarii la ceaun.
Puiul meu mai mic, Peter. Cerbul asta musca? ... Sau asteapta oare sa-i dau din mancarea mea? ... :)
Celalalt sufletel al meu, Lacika, ne invita: cine vine la plimbare cu caruta "prin targ"? :)


E frig, frig...
De la fereastra camerei noastre...

Pentru inceput

Am deschis de o vreme acest blog si totusi iata-ma abia acum iesind la scena deschisa.
De obicei sunt o fire inchisa, mai mult introvertita decat comunicativa, astfel, mi-e mai greu sa ma manifest in fata unei asa mari audiente cum e internetul. Obisnuiam sa tin in adolescenta un jurnal, dar scriam in el doar cand eram trista si suparata sau cand picam in butoiul cu melancolie :) . Dar gandindu-ma acum in urma, ideea de jurnal nu-mi place. De ce sa scrii ceva ce ti s-a intamplat si sa tii pentru tine?! Daca e intim si personal atunci tine acea amintire inchisa in fundul sufletului tau, iar daca vrei sa spui si altcuiva, atunci nu ma e jurnal...
Am cunoscut nu demult si am avut sansa sa fiu acceptata de un grup pe care il admiram de o vreme. Peticelele impartasesc toate aceeasi pasiune, a lucrului de mana si a patchworkului in special. Imi doresc sa pot face lucrari macar pe jumatate atat de frumoase , elegante si gratioase ca cele iesite din mainile lor. In acest scop, blogul mi se pare o unealta, un loc de adunat idei, de facut planuri , de expus incercari, de discutat pe marginea lor, de acceptat sugestii si sfaturi si de ce nu, uneori si laude :) ...