Tutorial - posetuta cu fermoar

Posetuta, buzunaras, portmoneu, portfard, "pouch", "necesaire" sau cum s-o fi numind, nu stiu. Probabil ca depinde si la ce o folosim.
Precis ca nu prezint nimic nou sau iesit din comun, dar iata cum fac eu:

Pentru ca mie imi place sa aiba o baza mai stabila, incep cu trapeze. Pentru posetuta de azi am croit 4 : doua din materialul pentru exterior si doua din cel pentru interior. Baza mare masoara 30cm, baza mica 24cm, iar inaltimea 22cm. Mai este nevoie de un fermoar pe masura si doua dreptunghiuri mici de material, de latimea fermoarului.


Am dublat fetele cu vatelina pentru un plus de rigiditate. Daca posetuta e mica (adica e buzunaras :))) , atunci nu e nevoie de vatelina.
Pe un trapez pentru interior, am cusut si un buzunaras (imi plac buzunarele - poti tine ordine ;) ).


Am cusut bucatelele de material, pe cele doua capete ale fermoarului: am pus dreptunghiul fata pe fata peste fermoar, am cusut de-a latul si am rasfrant materialul. (Se intelege ceva??!) In poza se vede cum am asezat dreptunghiul, unde am cusut, iar in partea stanga se vede ca am rasfrant deja dreptunghiul.Lungimea finala a fermoarului astfel pregatit, trebuie sa corespunda cu lungimea bazei mici a trapezului.


Asez fermoarul cu fata in jos pe una dintre fetele posetei si il cos cat mai aproape de dinti. Nu-mi place ca in final sa se vada prea tare fermoarul, dar cu talpita potrivita, nu-i greu de cusut.


Cam asa:


Iar acum asez fata pe fata, captuseala peste materialul de exterior si cos, prinzand la mijloc fermoarul. Practic, fac o cusatura paralela cu cea de mai inainte. Ca nu cumva sa se vada pe fata, acum cos cu o idee mai spre margine.


Cand am terminat, ma uit si ma felicit: am cusut cu succes fermoarul intre fata si captuseala! :))


Si acum o iau de la capat cu partea cealalta a fermoarului. In aceeasi ordine prind intai fata de fermoar, apoi captuseala. Desfac si aranjez partile si ma minunez din nou: ahhh! cata dibacie! :)))))
Acum e timpul sa mai calc odata fetele si captuseala, daca trebuie si sa calc bine dar cu grija si pe langa fermoar.


Apoi rearanjez toata treaba, asezand fata posetei peste fata, iar captuseala peste captuseala. Aranjez bine, sa se potriveasca pe laturi si pe la colturi. Retusez daca este nevoie ca doar n-o fi foc! Se mai intampla sa se deplaseze fetele cativa milimetri cand cos fermoarul. Tai ce e in plus. Principalul e ca sandvisul acesta sa se potriveasca frumos la fermoar.
Cos de jur imprejur, cu o singura cusatura, lasand o portiune deschisa, pe una dintre laturile captuselii.


Acum vine clasica smecherie cu colturile. Prind pe rand toate cele patru colturi, astfel incat cusatura sa se potriveasca perfect peste cusatura si cos transversal (perfect perpendicular pe cusatura). Cu cat cos mai departe de varf, cu atat cusatura va fi mai lunga si implicit, baza posetei va fi mai lata. De aceasta data baza mea are cam 3 cm latime.


Tai colturile si prin deschizatura lasata libera, intorc poseta pe fata. Cos deschizatura cu mana (invizibil) sau, daca ma grabesc, pur si simplu, cu masina, cat mai aproape de margine. Bag catuseala in interior, aranjez pe la colturi si gata!


Ma minunez cat ma minunez, apoi nu-mi mai ramane decat sa-i gasesc o utilizare...


Faptul ca am cusut acele dreptunghiuri pe marginile fermoarului, m-a ajutat nu doar sa cos mai usor peste fermoar, ci sa ascund foarte bine si capetele fermoarului, care inainte aratau cand cum le nimeream.


Si o ultima fotografie, cu spatele posetei.

In fundal e ceea ce a mai ramas din cafeaua mea, pe care am inceput s-o beau cand am inceput sa cos posetuta. Acumaaa, ori am terminat atat de repede, ori am uitat de cafea. Una din doua ... sau pe undeva la mijloc :) .